A fost dragoste la prima vedere: eu si ciorba de burta

I-am povestit in aceasta dimineata la o cafea logodnicului meu despre prima mea experienta cu CIORBA DE BURTA. Nu stiu de unde a pornit discutia... A, ba da stiu. L-am intrebat ce nu suporta el sa manance cand era micut, si mi-a spus ca fasolea cu slanina si ciorba de burta. Am fost foarte mirata, pentru ca acum, astea doua sunt printre preferatele lui... Am inteles ca pe atunci el era oarecum fortat de tatal lui, care era un mare amator de ciorba de burta, sa inghita cate o farfurie intreaga, si lui Edy, pe atunci un baietel de cativa ani, nu ii placea deloc o astfel de <delicatesa> romaneasca....
Dar ca sa revin la subiect, povestea mea cu ciorba de burta este complet diferita. Familia mea, adica, mama si bunica care m-au crescut, nu suportau ciorba de burta asadar acest fel de mancare nu a fost gatit niciodata. Asa ca eu pana la varsta de 25 de ani nu am mancat niciodata asa ceva...

Desi unii sustin ca nu e chiar o mancare 100% romaneasca, eu nu am gasit-o decat in Romania, si cam rar in tarile arabe, dar nu o fac ca la noi, ca acasa... Asa ca eu chiar cred ca Ciorba de burta, asa cum se face in Romania, este o traditie romaneasca de inegalat!

Sunt de cateva luni in Germania, in Frankfurt, si din pacate aici nu se gaseste nicaieri in niciun restaurant vestita si savuroasa ciorba de burta de care va spun. Asa ca daca stai in Germania, sau aproape in orice tara de pe glob, daca vrei si ai chef, poti sa cumperi ingredientele de la supermarket si sa o faci singur acasa, dar, din pacate, gustul ei nu va fi acelasi cu cel al ciorbei din Romania. Asa cum, din pacate, aproape niciun aliment de aici din Germania nu are gustul de acasa... In special muraturile si painea, care sunt extrem de dulci, fatza de suratele lor din Romania care sunt perfecte!
Dar vorbeam de ciorba de burta... Sa va spun cand m-am indragostit eu de ea...

Era acum vreo 10-12 ani. Pana atunci nu mancasem niciodata ciorba de burta, pentru ca la mama si la bunica acasa nu se gatea asa ceva, cum v-am mai spus. Nu stiu exact de ce, dar ciorba de burta era in casa familiei mele un fel de <ciorba non grata>, sau, in orice caz, ceva TABU!
Am mers intr o iarna la Brasov, pe vremea cand lucram la ziarul Gardianul la monden, intr-o excursie organizata de niste jurnalisti de la un radio (unde lucrau atunci Huidu si Gainusa). Era foarte frig, zapada, dar cu toate astea, soarele sus pe cer, asa cum e in Romania, iarna, la munte :) ... Fosta mea amica, Alina, care avusese o relatie cu cineva care ii recomandase ciorba de burta, si din relatia esuata ii ramasese doar obiceiul de a sorbi des acel lichid cald, lipaia incet o ciorba de burta la un restaurant din lemn si incalzit cu resoul. Eu cerusem o salata, cum obisnuiam sa mananc in perioada aia ( pentru ca inca ma consideram un pic plinuta fatza de standardele din capul meu, la care pana la urma am ajuns), dar sincer, nu imi placea  acea salata si nu ma satisfacea deloc. Alina m-a vazut ca privesc fix bolul ei cu ciorbita galbuie aburinda si mi-a zis: <Ia si tu o lingura, ca nu stii ce pierzi! Si la asta poti sa mananci si mujdei de usturoi, smantana, ardei iute, si apoi sa iei o gura de palinca...>

Si am luat. Si aia a fost: dragoste la prima vedere. De atunci iubesc ciorba de burta, ba chiar imi dau seama dintr-o singura inghititura cum anume a fost facuta, cate oua au fost puse, daca a fost sau nu reincalzita, daca a fost injumatatita cu apa sau daca burta a fost proaspata.
Salivez... Imi promit ca in curand o sa cumpar tot ce trebuie ca sa imi fac o ciorba de burta aproape perfecta. Caci cea mai buna ciorba de burta a fost atunci, in acel mic restaurant de langa Brasov, cand am gustat o mica inghititura din farfuria fostei mele amice.
Dar cand voi face ciorba de burta perfecta, o sa va anunt :)